Start Contact
Sumar
Stiri Stiri
Articole in presa Articole in presa
Interviuri Interviuri
Articole recomandate
Biografie
Repertoriu
Premii
Harta Romania
Harta Europa
Harta Terra
Filipissima
Iris
K1
Divines Divas
Optiuni
Grup stiri opera
Orase stiri
Linkuri opera
Linkuri utile
Linkuri Felicia Filip

Detalii stire 4

Cu dragoste, de la Dumnezeu pentru muzică!

[ Autor Mircea Sărărescu ]

[ Categoria Interviuri ]
[ Data: 2013-07-10 ]
[ Localitatea Bucuresti ]
[ Tara România ]
[ Sursa qmagazine.ro ]

Cu dragoste, de la Dumnezeu pentru muzică!

 4 Final de stagiune, într-o sală cu câteva sute de locuri, într-o căldură sufocantă, de vară. Fără aer condiţionat. Din dreptul fiecărui loc, aplauze fierbinţi sunt trimise spre scenă. Cele mai apăsate vin de la un spectator cu zâmbetul plin de admiraţie şi cu ochii scânteind. De la Cristian Mihăilescu pentru „Regina Traviatei” şi pentru soţia pe care o adoră ca pe viaţă însăşi, Felicia Filip.

Q Magazine vă prezintă un interviu aparte, realizat cu un cuplu aparte, binecuvântat de Dumnezeu cu harul muzicii în suflet. O familie mai spectaculoasă decât chiar Covent Garden. Un EL şi o EA care sunt, de fapt, unul şi acelaşi!

În toţi anii de căsnicie, ce v-a bucurat cel mai mult alături de Felicia Filip?
C.M.: Bucuria cea mai mare este ea. Toată lumea o cunoaşte pe Felicia ca marea vedetă. Dar ea este în primul rând un om modest. Suntem căsătoriţi de peste 20 de ani şi nu ne-am certat niciodată. În primul rând datorită ei. Este echilibrul însuşi. Nu am ce să îi reproşez. În cei peste 23 de ani de când o cunosc nu a fost un cuvânt, o privire, un gest jignitor pe care să i-l pot reproşa. Avem o relaţie deosebită cu părinţii ei. Părinţii mei sunt acum în stele, dar au adorat-o. Felicia este marea artistă pe care o cunoaşteţi, dar marea ei valoare este umană. Este atât de firească! Primul lucru pe care îl face, indiferent unde cântă, este să mă întrebe ce nu a fost bine. Este o perfecţionistă. Face 365 de zile pe an vocalize. Avem profesii complementare. Ea este vedeta din lumina reflectoarelor, eu sunt regizorul din penumbra sălii. Ne sugerăm unul altuia amănunte, elemente, detalii. Nouă ne place să spunem că şansa noastră este că ne dublăm bucuriile şi ne înjumătăţim tristeţile. Cred că acesta este secretul nostru.
Ar fi totuşi ceva… Mănâncă îngheţată mereu! Şi la minus 20 de grade! Şi mie îmi stă inima! Dar nu are nimic. Este singurul moment când nu mă ascultă.

Aţi început cariera la vioara carieră, cum a fost trecerea de la instrument la voce?
F.F.: Au fost două motive. Unul material, pentru că am înţeles că financiar nu îmi voi putea permite să cânt la vioară, să am un instrument bun. Un al doilea motiv a fost acela că profesorii mi-au atras atenţia de foarte multe ori că ar trebui să îmi aplec atenţia pentru canto. Profesorul director Mitulescu a remarcat dintr-o sută de voci vocea mea. Atunci, şi instrumentiştii făceau cor. Şi colegii mei erau impresionaţi de vocea mea. („Violonisto, ce voce frumoasă ai! ”, a intervenit, stârnind râsete, soţul). Au fost trimiteri ale destinului spre altceva. Am ajuns la Şcoala Populară de Artă, la secţia canto, apoi liceul. Am dat admiterea la Conservator, unde am întâlnit-o pe profesoara Georgeta Stoleriu pe care şi acum o am alături ca mentor. Şi acum am rămas studenta ei. Cred că eşti mereu în competiţie cu tine însuţi şi ai multe de învăţat, până la moarte.

Q: Sunteţi cunoscută drept „Regina Traviatei”. Este rolul cel mai aproape de suflet sau au fost şi altele?
F.F.: Este rolul care m-a făcut cunoscută. Este rolul meu fetiş, care mi-a purtat noroc, care mă urmăreşte şi care m-a creat ca artist liric. Din momentul în care s-a spus despre mine în cronice internaţionale „noua regină a Traviatei este românca Felicia Filip”, parcă şi tot destinul s-a schimbat. Altfel s-au înşurubat toate evenimentele şi altfel a curs profesia mea.

Dintre toate marile scene, care v-a impresionat cel mai mult?
F.F.: Poate vi se pare neinspirat, dar scena cea mai iubită din viaţă este ultima pe care cânt.
C.M.: Au fost mai multe momente excepţionale. Prima scenă a lumii este Royal Opera House în London’s Covent Garden din Londra, unde a cântat Traviata. A mai cântat o operă a lui Rossini – „Il viaggio a Reims”. Este o operă foarte greu de montat pentru că are nevoie de cel puţin 14 voci extraordinare, vedete. Atunci, Felicia Filip a cântat cu Montserrat Caballe, care ne-a şi povestit despre experienţa ei cu Freddie Mercury şi consecinţa a fost colaborarea cu Iris. De la Montserrat Caballe ne-a venit această idee.

Care a fost impactul cu lumea rock-ului, după proiectul cu Iris?
F.F.: Imaginaţi-vă o sală polivalentă plină cu 7.000 de tineri rockeri. Erau fanii care îşi asteptatu idolii, pe Iris. Am apărut împreună cu ei, Cristi a atacat primul „Baby Baby”, s-a declanşat acea euforie cu aplauze, mi-a venit mie rândul, a fost aceeaşi descătuşare, dar parcă puţin mai amplă decât la Cristi.
În momentul când eşti faţă în faţă cu publicul, el te iubeşte şi tu eşti cel care iubeşte publicul. Atunci acei tineri au înţeles că genul de muzică pe care eu îl fac le este apropiat şi poate chiar necesar. Şi au venit apoi în sala de spectacol să o asculte pe „doamna care cânta cu Iris” şi şi-au adus şi colegii.

Aveţi un proiect care are la bază meloterapia. Cum funcţionează?
F.F.: Am plecat de la ideea că muzica este limbajul universal valabil şi că prin muzică putem echilibra stări nervoase, să-i liniştim pe cei care sunt agitaţi sau să-i facem să trăiască pe cei care sunt mai letargici. Am ajuns la educaţie, la trăirea vieţii prin muzică. Un copil în viaţă intrauterină se dezvoltă altfel şi va primi viaţa cu totul altfel decât ceilalţi copii.
C.M.: Noi am pornit de la biserică. Amândoi suntem nişte trăitori religios, nu doar credincioşi. De aceea am început în biserici aceste şedinţe de meloterapie pe care le completăm cu proiecţii video, de picturi sau de culori care reprezintă anumite stări sau care induc anumite stări. Folosim de la muzica bisericească la cea laică, fiecare cu nişa sa pentru fiecare afecţiune sau stare. Boala, până la urmă, este o stare. Nu există boli, ci numai bolnavi, de aceea medicina modernă individualizează tratamentele. Nu mai oferă acelaşi tratament pentru aceeaşi boală la toţi oamenii. La fel şi cu meloterapia. Aceste personalităţi diferite îşi găsesc echilibrul în diferite tipuri de muzică. De aceea punem şi Anotimpurile lui Vivaldi, şi o corală de Bach, dar şi Carmina Burana sau Ravel, care este numai ritm. Fascinante sunt discuţiile care urmează. Ce lucruri importante ne întreabă lumea, ce nelinişti ne expun şi ne întreabă cum să le îndrepte! Am mers în biserici mari din Bucureşti şi vrem să îl continuăm.

Când aţi întemeiat familia, aţi primit binecuvântarea părintelui Galeriu. Ce a însemnat acest lucru pentru dvs.?
C.M.: Părintele ne-a cununat. Au fost poate unele dintre cele mai frumoase patru-cinci minute din viaţă noastră. După slujba de nuntă ne-a chemat numai pe noi doi. Ne-a vorbit atât de concentrat, cu aşa vibraţie, în care înţelegeam mult mai mult decât cuvintele pe care le spunea. Avea o lumină, cum spune Felicia, parcă ne-a împodobit cu aură, cu binecuvântare. Şi toată slujba, Felicia a plâns. Am simţit acea slujbă până în cele mai intime locaşuri ale corpului. nu doar ale minţii.
F.F.: Cristian spune despre mine, dar la o analiză a fotografiilor, a imaginilor de la nuntă, trebuia să îl fi văzut şi pe el. Ce privire avea, ce aura, ce vibrantă era starea lui.
C.M.: Am făcut o nuntă cu foarte puţină lume. Să vă povestesc, dar pornesc de la cununia civilă. Eu montam la Operă la Bucureşti o piesă a unui tânăr compozitor român după „Micul Prinţ”. Sunt îndrăgostit de „Micul Prinţ”, cred că orice om ar trebui să o citească măcar o dată pe an. Ca şi „Jurnalul Fericirii” a părintelui Steinhardt. Sunt cărţi fundamentale. Felicia interpreta două roluri, Floarea şi Fluturele. Am avut atunci un detaliu tehnic. Sunt atehnic în casă, acolo ea este geniul, dar pentru spectacol am inovat un sistem de scripeţi prin care o purtam cinci metri deasupra scenei plutind şi cântând fluterele. Iar ei îi plăcea grozav! Nu avea frică deloc. Iar colegii mei spuneau: „uite, nici nu s-a însurat bine şi vrea să scape de ea! ” (râdem cu toţii). Sunt un regizor antipatic, pentru că lucrez mult. Am reprogramat de mai multe ori data nunţii, încât ne ştiau şi cei de acolo. Într-un final am reuşit să facem cununia civilă între repetiţia de dimineaţă şi cea de după-amiază, în ziua repetiţiei finale, dinainte de premieră. Nu am spus nimănui, ce să faci între două repetiţii? Au fost la eveniment părinţii ei, fraţii ei şi o prietenă a noastră. La repetiţia de dimineaţă, vine Ruxandra Săraru de la Radio să îmi ia interviu. Eu eram ocupat cu pregătirile. Într-un final mi-a dat pace, dar m-a chemat la ora 14, la radio, să facem un interviu. Eu i-am zis, ca să scap de insistenţe: „Nu pot, Ruxandra, lasă-mă în pace, nu pot că la 2 mă însor! ”. Ea a plecat aşa, mică, mică, iar la ora 2, la radio, ce credeţi că se auzea? „La această oră se căsătoreşte Felicia Filip cu regizorul Cristian Mihăilescu. Şi, pentru cei care au ratat anunţul la radio, Luminiţa Vartolomei, prietena noastră care făcea seratele muzicale cu Iosif Sava, a anunţat în emisiune căsătoria noastră. Şi Iosif Sava a spus cu vocea lui cunoscută, genial „Iată, am devenit si agenţie matrimonială. Şi uite aşa au aflat toţi prietenii noştri. După două zile a fost premiera, apoi Felicia a plecat în primul său mare turneu în Occident, pentru că, până la Revoluţie, contractele trimise din afară nu mai ajungeau şi la ea, organizatorii doar primeau un răspuns că artista este indisponibilă. A fost un mare turneu la Basel cu 12 spectacole cu Traviata. Eu nu am putut merge imediat, ci după un timp. Tânăr căsătorit şi fericit. S-a întâmplat catastrofa catastrofelor! M-am dus în seara repetiţiei. Când intri pe uşă la opera din Basel eşti la etajul patru, toată opera este jos. Şi era acolo un portar impozant, cu mustaţă mare, albă. Se uită pe monitor la repetiţie, pe scenă. Îi zic că sunt soţul Feliciei Filip. Şi el îmi spune, „Ooo, da, dl. Flilip! ”. Mi s-a mai întâmplat de sute de ori asta. De fiecare dată acelaşi sentiment, parcă m-am obişnuit.
Cununia religioasă am făcut-o la Palatul Elisabeta, unde este reşedinţa regelui, tot foarte restrâns, numai cei foarte apropiaţi din familie. A fost de vis.

V-a iubit Dumnezeu atât de mult, v-a dăruit unul celuilalt. I-aţi cerut ceva, şi regretaţi că nu v-a oferit?
C.M.: Sigur că ne-am fi dorit un copil, dar toţi copiii prietenilor noştri sunt ca ai noştri. Avem o relaţie, o empatie, mai ales Felicia, cu toţi copii.
F.F.: Avem o frumoasă domnişoară, al cărei tată este în orchestra la Opera de la Bucureşti, şi care ne spunea că ori de câte ori cântăm Traviata, se ruga să pună mâna pe scrisorile pe care le citeam şi le aruncăm la finele actului 4. Are multe astfel de scrisori, şi mi-a spus că mă iubeşte şi că dacă va face o fetiţă o va numi Felicia. Acum câteva zile, i-a telefonat lui Cristian să-i îi spună că are o legătură specială cu Dumnezeu, pentru că nu a crezut că i se va împlini aşa de repede ceea ce i-a spus.
C.M.: Săptămâna trecută a fost o emisiune la TVR cu Arafat şi Felicia. Domnişoara a lucrat pe la mai multe televiziuni. Ea încerca să ajungă la preşedintele TVR. Eu i-am spus să facă o programare pentru a doua zi, să îi spună pe unde a lucrat şi ce doreşte. Şi aşa s-a întâmplat, s-a dus în audienţă. Şi a primit şi un post, pe meritele ei. Iar ea a rămas uimită că s-a întâmplat astfel.
F.F.: Ultimul nostru fin împlineşte anul acesta 60 de ani.
C.M.: L-am botezat anul trecut. S-a îndrăgostit de noi. Este un mare medic german care a inventat ceva revoluţionar, o substanţă care se injectează în vene şi curăţă sângele, nemaifiind nevoie de operaţie. Este un mare iubitor de operă. S-a îndrăgostit de Felicia în „Traviata”, într-un spectacol în Germania, şi de atunci vine aproape oriunde pe unde cânta Felicia. A venit şi la noi în ţară şi acum spune peste tot că România este prima ţară a lumii, că Bucureştiul este cel mai frumos oraş din lume şi dovedeşte asta. Ştie româneşte bine şi cunoaşte în detaliu istoria noastră, dar ştie şi despre Miţa Biciclista, din istoria Bucureştiului, de exemplu. A înfiat un maidanez de la noi şi l-a botezat chiar aşa: Miţa Biciclista!
De dragul nostru, el fiind catolic, a trecut la ortodoxism. L-am botezat anul trecut, la Curtea de Argeş, cu Arhiepiscopul. Am fost îmbrăcaţi în costume populare. Îl cheamă Cristian, de la mine, şi Mircea, pentru că este un mare fan al lui Mircea Cărtărescu. Deci Cristian Mircea.

Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!

Numar afisari: 733


Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii pentru ca nu sunteti logat!

Alte titluri din aceeasi categorie

11-11-2013: Felicia Filip: “Muzica începe acolo unde sfârşeşte puterea cuvântului. Iată magia!”
Vocea de aur a liricii romaneşti şi interanţionale realizează un proiect unic pe piaţa muzicală din România. Pe 18 noiembrie, la Teatrul Naţional, de la ora 20:00, Felicia Filip va lansa albumul "Fata din Vis". Diva ... [ continuare ]
Din categoria Interviuri

21-09-2013: Nu port o mantie de divă; sunt un om normal, care se dedică sută la sută scenei şi publicului
Celebra soprană Felicia Filip consideră că este un om normal şi nu o divă, dedicându-se sută la sută scenei şi publicului. "Consider că nu port o mantie de divă pentru că sunt un om normal, un om ... [ continuare ]
[ Autor Daniel Popescu ]
Din categoria Interviuri

14-08-2013: ”De ce sa nu fiu eu persoana care face sa renasca rock-ul romanesc?”
JURNAL ARĂDEAN: Cum v-ați început cariera muzicală? Cum a ajuns Felicia Filip ”Regina Traviatei”? A fost greu?
FELICIA FILIP: Nu, nu a fost greu… În primul rând, ca orice copil normal, mi-a plăcut să mă joc. Am av ... [ continuare ]
[ Autor Corina Hutan ]
Din categoria Interviuri

10-07-2013: Cu dragoste, de la Dumnezeu pentru muzică!
Final de stagiune, într-o sală cu câteva sute de locuri, într-o căldură sufocantă, de vară. Fără aer condiţionat. Din dreptul fiecărui loc, aplauze fierbinţi sunt trimise spre scenă. Cele mai ap& ... [ continuare ]
[ Autor Mircea Sărărescu ]
Din categoria Interviuri

22-03-2013: Astăzi e ziua ta, Felicia Filip
Opera este genul de muzică prin care omul se regăseşte, prin care trăieşte. “Este acel medicament căutat de omul sensibil, pentru că artistul este medicul sufletului...”, povestea artista. Felicia Filip împlineş ... [ continuare ]
Din categoria Interviuri

© Felicia Filip - Filipissima 2010-prezent

Dictionar   Meditatii   Creare site